Tensiometre cu mercur. Există două tipuri: de masă și în picioare. Tensiometrele cu mercur de masă sunt solide și fiabile din punct de vedere structural; tensiometrele în picioare sunt reglabile pe înălțime-și sunt cele mai frecvent utilizate datorită rezultatelor lor fiabile. Cu toate acestea, acesta din urmă este puțin mai mare și mai puțin portabil și ambele prezintă un risc de scurgere de mercur. Principiul lor de măsurare a tensiunii arteriale se bazează pe auscultare și constau în principal din trei părți: un balon, o manșetă și un manometru. Vezica de cauciuc a manșetei este conectată la balon, respectiv la manometru, formând un sistem de tuburi închise. Manometrele sunt de două tipuri: coloană de mercur și arc.
Tensiometre electronice. În funcție de locul de măsurare, acestea pot fi subdivizate în mai multe tipuri de braț, încheietură, deget, manual și automat. Avantajele lor sunt ușurința în operare și citirile intuitive; pur și simplu pornirea comutatorului ia automat măsurători, făcându-le potrivite pentru uz casnic. Totuși, tensiometrele electronice au și dezavantajul erorilor mari și necesită o calibrare frecventă cu un tensiometru standard cu mercur. Principiile sale de funcționare includ auscultarea (cunoscută și ca metoda sunetului Korotkoff) sau metoda oscilometrică (cunoscută și ca metoda oscilației). Acesta constă în principal dintr-un senzor de presiune a gazului, o pompă de aer în miniatură presurizată, o supapă de evacuare controlată electronic, software aferent, o supapă de evacuare lentă mecanică și o supapă de evacuare rapidă cu solenoid.
Tensiometrul pneumatic, cunoscut și sub denumirea clinică de tensiometru anhidru sau tensiometru cu arc-, folosește o pompă de aer pentru a măsura presiunea. Este mic și portabil, dar cu utilizarea repetată, proprietățile arcului se pot schimba, afectând acuratețea rezultatelor. Prin urmare, necesită calibrare periodică față de un tensiometru standard cu mercur. Este rar folosit clinic acum.
